Nu-ţi fă griji, se descurcă ea. Nu trebuie să o întrebi dacă a ajuns acasă cu bine şi nici daca are nevoie de ceva.   Pe ea nu ai de ce să o întrebi dacă e bine. Niciodată nu îţi va cere nimic. O să se ridice singură. Nu ţi-a trecut prin cap nici măcar o singură dată că ai putea să o iei de mână atunci cand merge langa tine , sau că ai putea să o strangi în braţe când o vezi singură. Tot timpul va reuşi să se descurce fără să ceară ajutor, fără să strige că s-a săturat să fie singură. E ea. Pe ea nu ai de ce să o săruti pe frunte înainte să adoarmă şi nici să îi spui “Bună dimineaţa” când intri în bucătărie şi ea face cafeaua. Ei îi ajunge să te vadă dormind liniştit, strângându-ţi perna în braţe sau ghemuit cu genunchii la piept. Pe ea nu trebuie să o anunţi că ai ajuns acasă după o călătorie, sau că avionul ţi-a aterizat cu bine. Nu o să se supere, o să tremure cu telefonul în mână aşteptând semnul pe care ştie foarte bine că nu o să-l dai, ca de obicei. Ea stie tot. Stie ca nu iti place sa dai explicatii. Chiar dacă îi pasă de tine şi dacă i-a stat inima in loc, o să zâmbeasca uşurată când ai să vorbeşti cu ea peste patru zile, de parca nimic important nu s-ar fi întamplat. Nu o să facă altceva decât să zâmbească amar, dacă ai uitat să-i aduci mâna de nisip promisă. E ea. Aşa cum ai văzut-o întotdeauna. Ea si lumea din jurul ei. E acolo tot timpul,in fiecare zi . Nu trebuie decât să faci un semn. Păcat că tu nu o mai vezi decat vara , cand soarele-ti aduce aminte de ea ...

Din nou si din nou .

Dupa cum spuneam , ai venit din nou .
Eram sigura ca asa o sa faci . Ai lasat sa se puna un strat gros de praf pe sufletul meu hain , iar apoi ai venit si ai suflat tot praful. L-ai imprastiat in mine , incat ai reusit sa creezi o dezordine de nedescris . Acel strat de praf chiar acoperise urmele tale  . Aproape uitasem de tine .
Relatia noastra este un deja-vu . Iarna si vara apari in sufletul meu , iar in restul anotimpurilor te ascunzi .
Mi-am promis ca de data asta nu va mai fi asa . Dar nu pot ; nu fac fata chipului acela angelic , iar tu stii asta . Defapt , tu imi stii orice slabiciune . As fi mandra de mine daca ti-as spune ca s-au inchis de mult timp portile la care ti-ar fi placut sa bati , ca nu ai cum sa te mai intorci , dar o parte din mine ma opreste sa fac asta . Acea parte din mine inca te mai vrea , inca mai vrea sa-ti auda glasul usor ragusit in fiecare dimineata  ...

Somewhere back in time .

Fie ca privirea ta sa fie si mai clara , ca auzul tau sa fie si mai fin . Sa te intorci si sa privesti cu alti ochi , sa asculti asa cum o face un om matur . Fie ca vorbele tale sa fie mai intelepte , sa dai la randul tau sfaturi . Fie ca mirosul tau sa simta numai arome splendide - marea si trandafirii , parfumul anotimpurilor ; dar adu-ti aminte si de mirosul copilariei , de mirosul lucrurilor ce te faceau candva fericit . Fie ca atingerea ta sa aduca delicatete si mangaiere . Si atunci , sa treci si prin anticariatul sufletelor de mult uitate . Nu pentru a iti rascoli mintea cu amintiri . Ci sa simta si acele suflete atingerea ta ce aduce delicatete si mangaiere , atingere care ti-au daruit-o si ele , sufletele de mult uitate , la vremea lor .  Dar nu uita ! Nu te compromite . Esi singura avere vesnica pe care o ai .