Persoane interesate

sâmbătă, 16 august 2014

Trenul a pornit iar gara invaluita de amintirile copilariei ramanea din ce in ce mai departe. Cu toate ca era sigura pe ea, se intreba din cand in cand in mintea ei daca a luat decizia corecta cand a ales sa plece, dar asta va afla in timp. In acelasi vagon cu ea au urcat doi adolescenti. A privit lung fata ce statea in fata ei. Ochii albastri, parul blond, lung, ce ii curgea pe umeri, privirea de copil.. In ochii adolescentei se citea fericirea si iubirea. Nu era o fericire trista, sau o iubire infantila..erau sentimente sincere pe care le traia alaturi de baiatul cu care pleca in calatorie. Uitandu-se din ce in ce mai mult la cei doi adolescenti isi vedea clar trecutul. Se vedea pe ea, la varsta de 15 ani.. Intr-adevar, este o varsta frageda, dar poate fi si varsta care da nastere celor mai sincere iubiri. L-a cunoscut la sfarsitul lunii februarie, nestiind ca va urma sa-l poarte alaturi de ea, in minte, pentru totdeauna. Odata cu inceperea primaverii incepusera si sufletul ei mic, de copil, sa simta ce e aceea iubire, sa cunoasca sentimentul adus de zilele in care te trezesti cu zambetul pe buze. A durat putin, dar a parut o vesnicie. Era precum o poveste, iar acum isi doreste sa nu se fi terminat niciodata.
Si-a sters lacrimile, a oftat si i-a privit cu drag pe cei doi adolescenti. A deschis jurnalul ce avea sa fie oglinda calatoriei sale: "Daca eu uit de mine, nu ma uita tu.". A inchis jurnalul, privind lung pe geamul trenului si sperand ca nu doar ea inca mai are amintiri vii despre acea poveste.

duminică, 9 februarie 2014

Ii placea sa stea pe banca, in gara orasului, cu jacheta verzuie pe ea, cu picioarele ghemuite si de cele mai multe ori cu o carte in mana. Era banca ei inca de cand era mica, inca de cand bunicul ei lucra acolo. O cunostea toata lumea. Privirea ei devenise una des intalnita. Venea acolo in fiecare zi. Uneori statea mai mult, alteori mai putin.

In gara visele nu se opreau niciodata. Veneau si plecau cu fiecare usa de vagon care se inchidea sau care se deschidea. Nu s-a oprit niciodata din sperat, si tocmai acesta este motivul pentru care si-a pierdut ani intregi pe aceeasi banca. Cand era mica, bunicul sau ii povestea de trenuri care merg saptamani intregi, care erau un mic hotel pe roti. Adora cand venea trenul de la Moscova. Din el coborau doamne aristocrate, cu caciuli de blana, saluri rosii de matase fina si manusi de catifea.

Stia ca intr-o zi avea sa plece si ea. Voia doar port-tigaretul mamei si un drum numai al sau. Nimeni sa nu-i spuna ce sa faca, incotro sa o apuce. Nu dorea o destinatie aleasa de cineva. Bunicul ei ii spusese sa merga sa vada toata lumea.

Intr-o zi de vineri, cand gara era mai aglomerata, s-a ridicat si a mers catre ghiseu.
-Care este primul tren care pleaca? a intrebat aproape fara sa isi dea seama.
-Primul care pleaca este spre Bucuresti, in cincisprezece minute.
-Perfect. Dati-mi un bilet.

A asezat biletele in buzunarul din spate de la blugi. A pornit spre linia trei. Cu mana libera a aruncat tigara din coltul gurii. Chiar daca nu o ajuta cu nimic, nu s-a lasat niciodata de fumat..cu toate ca bunicul ei mereu ii spunea ca "o domnisoara trebuie sa miroase a parfum delicat de primavara, nu a fum de tigara".

S-a urcat in tren, a gasit un loc langa geamul ce avea vedere la banca pe care-si petrecuse copilaria. Pe acea banca uitase carte cu povesti pe care i-o citise bunicul, cu foi ingalbenite si rupte de la cat au fost rasfoite. Isi pregatise un jurnal de calatorie..nu ii placea in mod deosebit sa scrie dar a vrut sa imortalizeze fiecare moment in cateva randuri. A scos jurnalul, si cu ochii in lacrimi a notat "Ma uit pe fereastra copilariei mele. Desi nu sunt diferente de temperatura, geamul se abureste..".

luni, 10 iunie 2013

LargeMa gandesc doar ca , in fiecare zi , dimineata de dimineata , renasti ca pasarea din cenusa noptii. Si iti duci povara zilnica , si speri ca alegerile pe care le faci sunt cele care te vor calauzi pe drumul ce-l urmezi.
Si te gandesti de multe ori ca nu exista rai sau iad. Si atunci ? Atunci pe pamant e iadul , iar raiul ti-l ridici cu mana ta si te bucuri de el. Pentru a-ti ridica raiul si pentru a te bucura de el , ai ales sa pui suflet . Ai inceput sa citesti priviri si ai inteles din gesturi mai mult decat ai fi putut intelege vreodata din cuvinte . Ai inteles mai mult decat ti-ai fi dorit. Si stii tu , obiceiul asta de a citi suflete eu o consider o boala . Da , chiar o boala ! Nu mai poti scapa de ea o data ce ai cunoscut-o .
Te-ai chinuit prea mult. Ai fost umbra din spatele multora . Ai fost zambetul care incanta mereu ..zambetul care dadea tuturor incredere . Ai dat tot ce ai putut pentru a vedea o alta faţa fericita , chiar daca inauntrul tau ceva urla de foame de dor. N-ai dormit nopti si ai ascultat alte voci .Ai impaturit momente si ai alinat suferinte.
Ai stat pana in zori sa stergi picaturi ce alunecau pe fata cuiva. Pentru ca asa erai obisnuita ..si culmea , nu cereai niciodata nimic la schimb. Dar ai gresit..si te-ai pedepsit singura ! Ai irosit timpul si ti-ai sframantat gandurile . Ti-ai dat seama de asta mult prea tarziu..si te-ai trezit deodata , singura , intr-o camera goala. Pe peretii camerei erau scrie cuvinte ce le spuneai altor sufletelor pentru a le alina durerea ..eventual , din colt in colt , cate o poza cu sufletele ce-ti adorau compania cand aveau aripile frante . Acum ? Sunt fericiti.. Iar tu , ai pierdut atata timp si viata pentru ce ? Pentru ca asa ti s-a parut ca este bine.. Sau pentru cine ? Pentru cei ce n-au fost .
Si totusi nu regreti..N-ai sa te lecuiesti niciodata.

vineri, 4 ianuarie 2013

Dor..


M-am trezit . Ca de fiecare data am instinctul de a ma uita la ceas , dar telefonul nu este pe noptiera . Noptiera nici macar nu este aici . Singurele lucruri ce apartin camerei mele sunt draperiile si ghiveciul de flori de pe pervaz . Ma apropii de draperii si le trag , pentru a lumina incaperea , asa cum obisnuiesc sa fac in fiecare dimineata . Dar... nu e dimineata . Afara este inca intuneric iar norii , luna , stelele sunt asa de aproape de mine . Una din stele straluceste foarte tare . Parca ar vrea sa-mi spuna ceva , si imi dau seama repede ce . E steaua care vrea sa imi spuna ca iubitul nostru C , al carui suflet a trecut in nefiinta poate mult prea devreme e bine acum . O fericire divina ma cuprinde . Sper ca aceasta sa fie fericirea de care are parte acum  sufletul lui . O mare de lacrimi imi ineaca ochii. Nu ti-ar fi placut niciodata sa ne vezi plangad , iar de fiecare data cand o faceam , ne inveseleai cu vorbele tale . Ne lipsesti , C . Nu te vom uita niciodata. 

Cu  drag si dor , tauroaica ta.

duminică, 4 noiembrie 2012

I just need you here ...

Sdft__283_29_largeM-am gandit sa nu mai scriu . Cand scriu , bucatica aceea sensibila din inima mea iese la iveala si imi aduce aminte de tine . Dar totusi...scriind , ma linistesc .
Pe 29 septembrie s-au implinit 2 ani , dar tu ai plecat de mult . Imi faci rau , dar nici ca vrei sa iesi din sufletul meu. Pasesc zilnic pe acelasi drum , dar nu cu aceeasi vlaga . Ma asez pe banca si ma joc cu picioarele printre frunzele uscate de toamna . Urasc toamna . Imi aduce atat de mult aminte de tine . Acum un an obisnuiam sa pasesc cu nerabdare prin covorul de frunze , intreptandu-ma spre tine . Uneori eram asa nerabdatoare incat alergam de fericire , precum o pasare care incerca sa zboare pentru prima data.
Te vad in fiecare zi . In fiecare zi iti privesc chipul din trecere si ma intreb de ce . De ce intorci mereu privirea dupa mine , de ce prietenii tai te privesc cand sunt eu in preajma . De ce nu mai e ca anul trecut ? Aceste intrebari le repet mereu in mintea mea . Acum un an obisnuiam sa iau frunzele uscate in maini si sa le arunc cat mai sus . Acum , iau cate o frunza si o privesc.. nu mai am puterea sa o arunc. Ii dau drumul inapoi si cade pe pamant , iar eu imi continui drumul...
Acum am sa plec ... Am sa merg in locul in care obisnuiam sa ne vedem . Am sa iau un shot de tequila si am sa-l impart cu sufletul meu , caci si el a obosit asteptandu-te.
Am nevoie de tine .

vineri, 31 august 2012

Si s-a dus...


Tumblr_m9jd5y8wvn1rdqm1to1_500_largeImi pare rau ca trebuie sa ma despart de tine , draga Vara .  Chiar daca nu ai fost asa cum mi-am dorit , m-ai invatat sa fiu puternica si sa nu mai sufar din orice . Iti multumesc ca m-ai ajutat sa-mi tin prietenii langa mine in aceste 3 luni . Iti multumesc ca mi-ai daruit tot soarele tau si l-ai lasat sa se joace usor pe pielea mea . Imi e foarte greu sa ma despart de tine . Tu , vara mea , mi-ai daruit dimineti tarzii in care soarele imi mangaia fata . Mi-ai daruit nopti albe pline de iubire si fericire pe care le petreceam impreuna cu persoanele iubite care stiu ca imi vor fi mereu alaturi , indiferent de cat de dificila voi fi . M-ai invatat sa am rabdare , ca timpul le rezolva pe toate . Daca n-ai fi tu , nu as avea rabdare sa astept vara viitoare . Iti multumesc si pentru toate amintirile frumoase pe care mi le-ai dat . 
Un singur lucru am sa te mai rog . Daca te intalnesti cu toamna pe drum , roag-o sa fie grijulie cu mine !
Ai grija de tine , iubita mea vara !

vineri, 24 august 2012

Vreau la mare !!

Ca tot nu am mai scris de mult timp , ar fi urat din partea mea sa va deprim cu o alta postare trista . Azi scriu cu bucurie-n suflet.
Deciiii...vreau la mare . Chiar daca acum o luna m-am intors de acolo dorul meu de mare este cumpliit. Mi-e dor sa stau toata ziua la plaja si sa ma arda soareleeee. La mare nu imi e niciodata ciuda ca trebuie sa ma trezesc dimineata . Stiu ca am un rasarit de vazut , un soare care ma asteapta . Imi este dor de diminetile in care calcam pe nisipul fierbinte mergand spre locul in care o sa imi asez prosopul ascultand melodia " Buna dimineata , te iubesc" cu zambetul pe buze si pregatita pentru o noua etapa a vietii mele , o etapa adolescentina cu care sunt pregatita sa dau pieptul cu zambetul pe buze , ci nu cu moralul la pamant , ca de alte dati. Marea a fost singurul loc in care m-am simtit cu adevarat fericita in vara asta. Nu imi pasa de nimic . Aveam marea si soarele . Marea imi aducea inapoi tot ce oamenii mi-au luat pe tot parcursul anului ,iar soarele..soarele parca ma imbratisa si imi oferea toata caldura lui , gest pe care majoritatea oamenilor nu l-ar face .
Sper ca si voua v-a oferit marea aceeasi stare pe care mi-a oferit-o si mie . Va doresc o vara calduroasa si frumoasa , cat a mai ramas din ea .