Persoane interesate

sâmbătă, 16 august 2014

Trenul a pornit iar gara invaluita de amintirile copilariei ramanea din ce in ce mai departe. Cu toate ca era sigura pe ea, se intreba din cand in cand in mintea ei daca a luat decizia corecta cand a ales sa plece, dar asta va afla in timp. In acelasi vagon cu ea au urcat doi adolescenti. A privit lung fata ce statea in fata ei. Ochii albastri, parul blond, lung, ce ii curgea pe umeri, privirea de copil.. In ochii adolescentei se citea fericirea si iubirea. Nu era o fericire trista, sau o iubire infantila..erau sentimente sincere pe care le traia alaturi de baiatul cu care pleca in calatorie. Uitandu-se din ce in ce mai mult la cei doi adolescenti isi vedea clar trecutul. Se vedea pe ea, la varsta de 15 ani.. Intr-adevar, este o varsta frageda, dar poate fi si varsta care da nastere celor mai sincere iubiri. L-a cunoscut la sfarsitul lunii februarie, nestiind ca va urma sa-l poarte alaturi de ea, in minte, pentru totdeauna. Odata cu inceperea primaverii incepusera si sufletul ei mic, de copil, sa simta ce e aceea iubire, sa cunoasca sentimentul adus de zilele in care te trezesti cu zambetul pe buze. A durat putin, dar a parut o vesnicie. Era precum o poveste, iar acum isi doreste sa nu se fi terminat niciodata.
Si-a sters lacrimile, a oftat si i-a privit cu drag pe cei doi adolescenti. A deschis jurnalul ce avea sa fie oglinda calatoriei sale: "Daca eu uit de mine, nu ma uita tu.". A inchis jurnalul, privind lung pe geamul trenului si sperand ca nu doar ea inca mai are amintiri vii despre acea poveste.