Adio ...

Nu avem timp de vorbit. Buzele le folosim doar la sarut, desi ne iubim dupa un calendar, la ore fixe sau in perioade scurte, tot mai rapide si previzibile. Cand ma saruti o faci cu egoism..nu pentru ca vrei, ci pentru ca nu vrei sa iti fie dor mai tarziu, sa nu te uiti pe geam nestiind cum ar fi fost sa ma saruti in ploaie, sub acoperisuri inguste . Sunt o parte din calendarul tau digital, am alarma proprie si reminder pentru vineri la ora sase .(cel mai probabil la sapte ) . Impart data cu inca o zi de nastere si o simulare, te impart pe tine intre cat mai multe mesaje si dedicatii diluate. De fapt ne diluam amandoi pana cand aleile pastreaza doar urme vagi .
Sunt fragmentata in etichete de carti si dedicatii pe prima pagina, acte de identitate si mesaje. Trebuie sa ma adun seara din toate colturile casei si sa ma reasamblez pe perna inainte sa adorm . Nu mai am timp sa fiu un singur om, nu mai am nici macar timp sa fiu in toate zilele de vineri din calendarul tau. Poate ca a venit momentul sa imi mai amputez o identitate.

Preferam sa iti spun , la sfarsitul mesajelor "Te iubesc !" sau "Mi-e dor de tine !" ..dar acum iti spun doar ADIO ..! Adio , scumpul meu !

Hei , Tu ! hai sa fim deprimati impreuna.. sunt atat de tradata de vara, incat nici parul nu mai are aceeasi culoare.. ma gandesc sa ma vopsesc roscata..chiar am nevoie de o schimbare !
Hei , noi doi obisnuiam sa fim prieteni ! Nu vrei sa urci la un pahar de vin rosu? E cam dezordine in ultima vreme pentru ca in camera mea s-a mutat un paianjen si nu-mi permit sa-l deranjez .
Hei , vecino! Nu vrei sa vii la o doza de bere? Poate m-ajuti sa compun un al cincilea anotimp si sa-l distribui gratuit consumatorilor de nopti albe in loc de mesaje de dragoste .
Hei , strainule !  Nu vrei sa urci la o cafea? Hai sa ne distrugem reciproc.. oricum nu mai vorbeste nimeni cu tine in ultima vreme, iar eu nu sunt in stare sa leg doua cuvinte - fericirea e gratis ..dar degeaba.
Hei !! nu vrei sa urci pana la mine? daca esti obosit am sa-ti trimit prin posta liftul iar daca-i parul suficient de lung promit sa-ti impletesc un blues intre etaje , de la camera mea pana la parter !

Hei tu, respira-mi ultimele zile ..!

Mi-e dor de al tau adevarat zambet ghidus , fiinta mica !

Ma uit in poze , scumpa mea ! Te vad aşa cum erai acum un an. Fericită. Ochii îţi zâmbeau , iar nasul tău se strâmba . Dar acum nu mai eşti acel copil şi mâinile ţi se strâng în păr uneori .

Rasete . Gingasie . Toate astea îmi sună a demult. A fire scurte de păr, a piese care râman pe veci în suflete de copilă, a zâmbete de “ eu nu ştiu exact ce vreau momentan “ . Ne-am schimbat. Am fost altceva. Şi acum parcă nu mai suntem ce am fost. Credem ca asta nu mai contează. Dar hai scumpa mea sa lasăm în urmă tot răul şi-l aruncăm in mare. Astăzi e ziua în care tu zâmbeşti. Iar. Trăieşte-ţi fericirea picătură cu picătură, iubeşte-o, şi îngrijeste-o. Lasa vinul să curgă în paharul gol si miroase parfumul cu care acum eşti obişnuită. Zâmbeşte la lucruri mari şi râzi din tot sufletul la lucruri mici. In mana mea mica ti-as lua gandurile si le-as stropi cu apa vie . Nu pot sa te mai vad asa , fiinta mica ! Parcă-mi crapă mie lacrimile, când mă gândesc de când nu te-am mai auzit râzând.Aminteşte-i sufletului tau din când în când să se zbată. Poate aşa prinde iar, din zbor, pulsul. Şi să ştii că am să vin să-l întreb ce mai face.
Nu te las singură, copil. Astept acea zi in care voi veni la tine si o sa te intreb " De ce esti asa de gingasa si de frumoasa ?" . Iar tu , fiinta mica sa imi raspunzi : " Pentru ca am reinvatat sa zambesc ! " .

Nu-mi lua faţa în palmele tale  mari, încercând să-mi săruţi buzele uscate . S-ar putea să uit de mine. Zâmbeşte-mi, însă uşor şi aminteşte-ţi ce fel de vin prefer sa beau la ocazii speciale şi a ce parfum miros. Am să mă mulţumesc cu atât...cred . Intr-o zi ai să mă uiţi cu siguranta şi o să-mi duci dorul cu un suflet vechi, pe care l-ai abandonat ca pe o carte , pe raftul unui anticariat, pentru ca sufletul tău nou deja m-a pierdut. Şi când ai să te întorci să ma cauti ai să mă găseşti în cutia cu vechituri . Promit ca voi fi mereu acolo ,asteptandu-te !

 N-am crezut vreo clipă că doar câteva clipe lângă tine ar putea să-mi readuca liniştea in suflet , chiar dacă mintea mi se va zbate ca o nălucă in continuare . Pentru că doar vocea ta, spunându-mi “Noapte bună!” sau " Te iubesc ! ", mai cald si mai frumos ca niciodată, poate să-mi dea somn lin .
Te rog să nu mă strângi în braţe, căci s-ar putea să plâng sau să refuz să mă mai mişc vreodata . Mi-e frică de mine , de micuta inima fantomatica ce a mai ramas in urma plecarii tale .

 Picură-mi, însă, dacă-ţi vei mai  aminti, câteva fire de nisip în palmă. Daca nu , te rog nespus de mult să-mi dai un nou suflet. Şi dă-mi apă ca să-l ud şi lumina ca să-l ajut sa craesca. M-ai lăsat în întuneric, singură. Dă-mi lumina de la capătul tunelului in care sunt prinsa . M-ai făcut să fiu orgolioasă şi m-ai parasit în ceaţă să-mi moară sufletul.. lent . Mi-ai furat din inimă picătură cu picătură, intenţionat. Ca să ajung să te urăsc. Ai reuşit...iubirea pe care ti-o purtam ieri , azi s-a transformat in ura .

Te urasc , te urasc , te urasc ! Defapt ... nici nu stiu ce sa cred . Te urasc ?!? Poate da , poate nu , poate e inca o minciuna inventata de mine care mi-o tot repet in gand , sa nu ma intorc iarasi la tine , caci am facut-o de prea multe ori , constienta fiind ca nu trebuia ...!

Umbli ca un vultur, deasupra turnului în care m-ai ascuns, râzând şi din când în când aruncându-mi bucăti din suflet înapoi. Pentru ce mi le mai dai, dacă le-ai otrăvit deja? Nu îţi ajunge, suflet hain, tot ce ai făcut până acum ? Nu mai înteleg ce vrei. Nici tu nu ştii. Vrei să mă laşi şi să pleci! Mulţumesc! Dar imediat te răzgândeşti , ma trantesti iar inauntrul acestui turn intunecos si incui bine usa . De ce să nu te mai joci tu puţin cu sforile papuşii tale ? 

As lasa un "p.s" care sa contina "Data viitoare când pleci, te rog, anuntă-ma " , dar nu are rost ! Stii de ce ? Nu va mai exista NICIODATA o data viitoare . Asa ca ...

p.s : Pana si pe mine m-ai pierdut , monstrule !

I am a victim of my own mind !

Ce usor este sa aruncam cu vorbe fara sa ne gandim ce dureri vor lasa acestea in urma... Ce usor e sa inchidem ochii si sa inventam povesti pentru ceilalti ca sa ne convingem pe noi de un adevar de care suntem nesiguri.. Urasc mincinosii ! Pot sa spun ca ii urasc pe toti cei care m-au mintit ! Dar odata cu asta , le admir minciunile .
Minciunile lor m-au facut sa fiu ceea ce sunt acum .Nu as fi ajuns sa vad viata asa cum e daca nu as fi vazut cum ,uneori, vorbe atat de mari cuprind adevaruri atat de mici...
Am mintit si eu la randul meu , recunosc ...Am mintit teribil de mult ! Am ranint oameni dragi mie mintind . M-am pus in locul lor si mi-am dat seama cum se simt ...sau cat de rau s-ar simti daca ar afla ca ce le-am spus eu a fost o minciuna ..Si-ar pierde toata increderea in mine si..nici mie nu imi place sa fiu mintita . Asa ca am incetat sa mint ...cel putin asa cred .

p.s : Singura persoana pe care voi continua sa o mint pentru todeauna sunt eu ...

A inceput acum un an si ..cateva saptamani . A fost sclipirea din ochii unui copil atunci cand cere o jucarie sau zambetul cerului de dupa ploaie sau chiar sunetul ploii intr-o dupa amiaza tarzie . A fost cerul , norii si soarele . Ai venit ca un rasarit din acelea care iti incalzesc privirile si iti topesc sufletul. Ai fost cel mai minunat apus si cel mai cald suras pe care l-am vazut.
In tot timpul acesta , in care te-am tot asteptat , am invatat ca orice ploaie isi are sfarsitul in razele soarelui si ca orice zi se-ncheie cu o noapte. Ca fiecare iarna incepe cu ultimele zile de toamna si fiecare sarut e-o despartire. Fiecare eu se termina in tine si fiecare tu incepea din nimic; brusc, dar de nerefuzat. Ca zilele nu sunt altceva decat prelungiri ale noptii si ca noi nu suntem decat o prelungire a unui cer plin de stele.
 p.s : Tu . pentru mine ai fost tot ..tot ce am astaptat un an intreg !

I think , a part of me will always be waiting for you !

Mi-ai zambit. Aveai ochi de copil si zambetul iti era cald si frumos. Dar ai plecat dupa putin timp ...
Am alergat prin noapte sa te prind. Ti-am furat o atingere de mana si o imbratisare . Asta e tot ce-mi amintesc.
Si… ti-am furat si zambetul, caci azi, zambesc cu zambetul tau, iar ochii mei au devenit senini, intocmai ca in vremea copilariei.Ai plecat...Probabil n-am sa te mai  reintalnesc prea curand.Dar iti port , si iti voi purta mereu zambetul prin lume. Imi iubesc nespus de mult zambetul .. mai bine spus , iti iubesc zambetul . L-am iubit inca din prima zi cand ti l-am zarit !

Franjuri

Am incercat sa nu vorbesc despre moarte
Sa nu o preschimb intr.o materie ultragiata
Sa nu gresesc fata de ea...


Pana acum , viata mea a fost cu franjuri obisnuiti
Am fost uneori fericita , alteori bolnava
M-a durut pielea,
Am iubit
Am urat
Am iubit , m-am resemnat .
Am luat-o de la capat
Am si cantat cu vocea mea usor groasa
Am si plans ...


M-am parfumat cu Givenchy
Am mirosit a cadavru proaspat
Am fost un carusel sclipicios , ca un licurici de piedestal ...
Apoi ..intr-o zi am zarit o lumina-ntre coapse
Si printre degete rasfirandu-se.
M-am dus dupa lumina aceea dincolo de ferestrele casei mele .
Dincolo de oras , de patrie , de onoare ...
Dincolo de numele meu si de cine sunt .
Si doar gasindu-ma acolo , singua si femeie , am inteles ca nu ma mai pot intoarce vreodata cu adevarat , printre vechile franjuri ale vietii mele .

Tristetile ...

Transparenta ca o foita pe care nu scrie nimic ...
Tristetea ta e o piele rece si iute ...
O mangai cu varful degetelor , cu unghiile .
Uneori sarut ochii tai de la departare..o fac doar pentru a nu lasa un sinucigas sa aiba parte de inaltare .
Absenta ta peste a mea e precum o dragoste . Apasata , lovita ...
Respir greoi cand ma uit la tine de departe
Imi trebuie o masca de oxigen ..sau macar un tifon cu eter ca sa traiesc sa nu mai traiesc ..de parca nu ar fi acelasi lucru .
Nimic nu e mai dureros decat ochii tai pierduti intr.un tinut al nimanui..
Nu mai stiu ce sa mai fac , ce sa mai zic ...
Si nici cum sa nu raman la mila orisicui .


p.s: e ceva aici care nu mai functioneaza omeneste ...

Nu am fost niciodata lacoma . Nici de bani , nici de lux , de nimic ! ...numai de tine . Doar de tine am fost lacoma ! De tine , de sufletul si de trupul tau . Nu ma multumeam niciodata cu ce.mi ofereai ..cu ce faceai . Mereu vroiam mai mult , mereu vroiam sa fie mai bine . Iti ceream imposibilul , ca o cersetoare . Dar nu m.am gandit niciodata ca e nedemn sa cersesti . Am fost o lacoma ! Dar cu toate acestea , sper sa te intorci . Poate ca te astept in zadar ...si totusi inca mai sper ca voi auzi de la tine , un " Imi lipsesti " care sa imi mangaie sufletul . Mi.ai spus ca daca te voi pierde vreodata , vei aparea ..nu dupa mult timp din nou in viata mea , intr.un tren . Stii ce ai uitat sa.mi spui ? Sa astept pe calea ferata si sa opresc trenul in care esti , caci nici.un tren nu are statie in viata mea !!