Memories ..

Îmi pare rău că am băut ultima gură din paharul tău de vin alb . Dar îmi era sete şi în plus îmi era dor de gustul buzelor tale de pe coltul paharului . Îmi era frică că n-ai să te mai întorci şi am încercat să mai păstrez câteva clipe amintirea ta. Îmi era frig asa ca m-am ghemuit în colţul mesei pe care am vărsat atâtea lacrimi pline cu amintiri. Am dat cu mâna de ceva moale. Era vechea ta esarfă care încă mirosea intens a parfum barbatesc  şi a fum de tigara. Am închis ochii şi am strâns esarfa la piept. Acea esarfa părea sa fie tot ce mi-a mai ramas de-al tau . Am ascultat cu sufletul ritmul melodiei  Spreaking a Dead Language de  Joy Williams  care străbătea din camera cealaltă. Mirosul dulce de mare şi de vară mi-a umplut mintea. Vedeam in faţa ochilor soarele răsărind din mare, parcă aruncând câteva bucăţele de fericire înspre noi. Mi-am amintit cum stăteam întinsi pe mal cu picioarele în apă, bând ultimele guri de bere din sticla pe care o împărţeam. Un singur sunet a fost deajuns pentru a te ridica şi a striga:” Hai să simţim marea pentru ultima dată anul ăsta! Hai sa ne simta si ea pe noi !” . De undeva din spate se auzea piesa pe care am plâns nopţi în şir şi pe care am iubit viaţa împreună. 

.

.

.

   
Mirosul de cafea m-a ridicat ... M-a întors la realitate. Cu atât am mai ramas rămas. Cu amintirile.  Cu pahare goale, cu câteva melodii şi cu urme de nisip în tenisii mei negri . Credeam că n-ai să mai vii. Dar te-ai întors cu o cana mare de cafea şi mi-ai zis ” Bună dimineaţa!”. Dupa o noapte plină de fum, vin şi suflete , cafeaua şi vocea ta erau o  imensa binecuvântare. Ştiu că îţi doreai să bei vinul care îţi mai rămăsese în pahar. Ţi-am văzut ochii când te-ai uitat la paharul gol… Şi totuşi, cafeaua băută încet, pe ritmul acelei melodii  ţi-a adus parcă iar pe faţă acel zâmbet de copil care minte pe care doar eu îl cunosc…