Eram sigura ca asa o sa faci . Ai lasat sa se puna un strat gros de praf pe sufletul meu hain , iar apoi ai venit si ai suflat tot praful. L-ai imprastiat in mine , incat ai reusit sa creezi o dezordine de nedescris . Acel strat de praf chiar acoperise urmele tale . Aproape uitasem de tine .
Relatia noastra este un deja-vu . Iarna si vara apari in sufletul meu , iar in restul anotimpurilor te ascunzi .
Mi-am promis ca de data asta nu va mai fi asa . Dar nu pot ; nu fac fata chipului acela angelic , iar tu stii asta . Defapt , tu imi stii orice slabiciune . As fi mandra de mine daca ti-as spune ca s-au inchis de mult timp portile la care ti-ar fi placut sa bati , ca nu ai cum sa te mai intorci , dar o parte din mine ma opreste sa fac asta . Acea parte din mine inca te mai vrea , inca mai vrea sa-ti auda glasul usor ragusit in fiecare dimineata ...
degeaba ne punem cu iubirea daca complice ii este viata
RăspundețiȘtergereUnii parca stiu cand suntem pe punctul de a-i uita , si exact atunci se hotarasc sa reapara...oare au gasit vre-un dispozitiv de masurat sentimentele cuiva?:))
RăspundețiȘtergere