Cand unsprezece se face doisprezece

Se spune ca  înainte era altfel. A trecut o iarnă, martie şi  mai, şi vine iar decembrie. Începe să se audă foşnet de rochii de matase si ciocanitul tocurilor . Miroase iar a vin fiert şi a cozonac proaspăt. Privesc banca pe care obişnuiam să stam şi-mi amintesc de zâmbetul sau de la prima ninsoare. Ma uit în urmă, printr-un binoclu de porţelan, şi-i vad încheietura înmănuşată ţinând un port-ţigaret.Găsită a fost şi sticla de vin băută în Ajun de Crăciun, în faţa bradului. A rămas ascunsa in spatele unui dulap vechi . În poze vad prăjituri făcute-n casă de mâini de mama si un pachet de ţigări subţiri de domnişoară .Şi pozele urla că vor să vadă iar globuri de sticlă în pom şi bulgări de zăpadă răspândiţi în păr, să le cânte cineva la pian în Ajun de an nou şi să miroase iar a piersică dulce şi a prietenii strânse , mâini şi destine încrucişate. Şi apoi s-a schimbat o cifră , si nu va mai fi ca in Ajunul anului trecut . Caci unsprezece se face doisprezece , iar tu ai plecat de mult timp .