Viata ...

Viata se aseamana cu un sat . Un sat care , la un moment dat ramane in paragina , dar totusi un sat minunat . Un sat prin care trec fel de fel de oameni . Vin in cautare de lucruri noi , dar raman aceeasi . 

Se duc pe deal ( incep sa ne cunoasca ) , vad cetatea ( ne descopera partile sensibile , defectele , secretele  pe care le ascundem in adancul sufletului , suferintele ) si isi dau seama ca trecutul era mult mai bun decat prezentul . Dar oamenii acestia , dupa ce ne vad pamanturile ( talentele , calitatile ) si-ar dori sa ramana cu noi pentru totdeauna .