Eu cu mine , incotro ?

Cat de importanta este relatia mea cu mine ? Cat de bine ma reprezinta oglinda ? Cat de curajoasa sunt in a-mi recunoaste slabiciunile ?Cine e acest Eu ?

Uneori un copil . Un copil care si-a spart toate baloanele si si-aduna in palma dorinta de zbor , sarutandu-i aripile . 

Alteori , un copil care fuge de singuratate .

In sufletul meu a adormit un inger . La inceput a plans , i-a fost dor de al lui , apoi , cu miscari domoale si-a suflat amintirile de pe aripi si a inceput sa se plimbe usor , numarandu-si pasii . In noapte , tarziu , s-a cuibarit in patul meu , luand umbra  umbrei mele in brate . Respirand ritmic , cu respiratia lui de inger matasoasa , pazindu-mi insomniile . Tarziu , am adormit si eu in sufletul unui inger mut de eternitate . 

Am rapus valul din mintea mea  format in largul fiintei , departe . Zeu al tarmului , asteptat , incordat ca o harpa veche , prea mult cantata , ca o orchestra care repeta pe instrumente in sali diferite piesa pe care stiu ca n-o vor canta niciodata impreuna .Ca o existenta in oglinda altei existente . Ca mine , sau ca tine . Sau ca nimeni din noi . Ciudat de normal intr-o rana a esecului profund si-al absurdului netratat in credinta .