N-am crezut vreo clipă că doar câteva clipe lângă tine ar putea să-mi readuca liniştea in suflet , chiar dacă mintea mi se va zbate ca o nălucă in continuare . Pentru că doar vocea ta, spunându-mi “Noapte bună!” sau " Te iubesc ! ", mai cald si mai frumos ca niciodată, poate să-mi dea somn lin .
Te rog să nu mă strângi în braţe, căci s-ar putea să plâng sau să refuz să mă mai mişc vreodata . Mi-e frică de mine , de micuta inima fantomatica ce a mai ramas in urma plecarii tale .
Picură-mi, însă, dacă-ţi vei mai aminti, câteva fire de nisip în palmă. Daca nu , te rog nespus de mult să-mi dai un nou suflet. Şi dă-mi apă ca să-l ud şi lumina ca să-l ajut sa craesca. M-ai lăsat în întuneric, singură. Dă-mi lumina de la capătul tunelului in care sunt prinsa . M-ai făcut să fiu orgolioasă şi m-ai parasit în ceaţă să-mi moară sufletul.. lent . Mi-ai furat din inimă picătură cu picătură, intenţionat. Ca să ajung să te urăsc. Ai reuşit...iubirea pe care ti-o purtam ieri , azi s-a transformat in ura .
Te urasc , te urasc , te urasc ! Defapt ... nici nu stiu ce sa cred . Te urasc ?!? Poate da , poate nu , poate e inca o minciuna inventata de mine care mi-o tot repet in gand , sa nu ma intorc iarasi la tine , caci am facut-o de prea multe ori , constienta fiind ca nu trebuia ...!
Umbli ca un vultur, deasupra turnului în care m-ai ascuns, râzând şi din când în când aruncându-mi bucăti din suflet înapoi. Pentru ce mi le mai dai, dacă le-ai otrăvit deja? Nu îţi ajunge, suflet hain, tot ce ai făcut până acum ? Nu mai înteleg ce vrei. Nici tu nu ştii. Vrei să mă laşi şi să pleci! Mulţumesc! Dar imediat te răzgândeşti , ma trantesti iar inauntrul acestui turn intunecos si incui bine usa . De ce să nu te mai joci tu puţin cu sforile papuşii tale ?
p.s : Pana si pe mine m-ai pierdut , monstrule !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu