Persoane interesate

miercuri, 5 octombrie 2011

Tristetile ...

Transparenta ca o foita pe care nu scrie nimic ...
Tristetea ta e o piele rece si iute ...
O mangai cu varful degetelor , cu unghiile .
Uneori sarut ochii tai de la departare..o fac doar pentru a nu lasa un sinucigas sa aiba parte de inaltare .
Absenta ta peste a mea e precum o dragoste . Apasata , lovita ...
Respir greoi cand ma uit la tine de departe
Imi trebuie o masca de oxigen ..sau macar un tifon cu eter ca sa traiesc sa nu mai traiesc ..de parca nu ar fi acelasi lucru .
Nimic nu e mai dureros decat ochii tai pierduti intr.un tinut al nimanui..
Nu mai stiu ce sa mai fac , ce sa mai zic ...
Si nici cum sa nu raman la mila orisicui .


p.s: e ceva aici care nu mai functioneaza omeneste ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu